PROBAȚIUNEA POSTPENITENCIARĂ
Probațiunea postpenitenciară reprezintă acordarea asistenței persoanelor eliberate din locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate1.
Asistența postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenție înainte de termen și persoanelor eliberate din detenție pe termen.
Asistenţa postpenitenciară se efectuează în baza acordului semnat dintre subiectul probaţiunii şi consilierul de probațiune atât la etapa probațiunii penitenciare, cât și în cadrul probațiunii postpenitenciare2. În acest caz, acțiunile întreprinse de consilierul de probațiune sunt similare cu cele întreprinse în cadrul probațiunii comunitare.
Acordul de asistență postpenitenciară va prevedea în mod obligatoriu:
- categoria serviciilor de asistenţă psihosocială ce urmează a fi acordate persoanelor eliberate din locurile de detenţie;
- instituţiile implicate în soluţionarea problemelor psihosociale;
- programele de adaptare socială ce urmează a fi întocmite;
- obligaţia consilierului de probaţiune de a păstra confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă;
- modul de asistare a minorului de reprezentantul său legal;
- condiţiile de reziliere şi de modificare a acordului;
- durata acordării asistenţei psihosociale.
Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual, orientate spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suport pentru acesta în situaţii de criză în vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție.
Asistenţa postpenitenciară constă în:
- prezentarea informaţiei despre posibilităţile de acordare a locului de trai;
- acordarea suportului în căutarea unui loc de muncă;
- acordarea suportului pentru plasament în instituții de servicii sociale;
- acordarea suportului în perfectarea buletinului de identitate şi a altor documente necesare subiectului probaţiunii;
- organizarea şi implicarea în programe probaţionale;
- consilierea pentru soluționarea diverselor probleme sociale şi psihologice.
Activitatea de asistenţă şi consiliere presupune o conlucrare a serviciului de probaţiune cu instituţiile statale şi neguvernamentale din cadrul comunităţii3. Consilierul trebuie să stabilească reţeaua socială şi să implice toţi actorii în procesul de reintegrare a beneficiarului minor.
Intervenția postpenitenciară presupune:
- evaluarea beneficiarului;
- evaluarea rețelei sociale;
- elaborarea planului de intervenție;
- monitorizarea intervenției;
- evaluarea intervenției;
- finalizarea cazului.
În procesul de reintegrare post-detenţie, consilierul de probaţiune are rolul de manager care monitorizează permanent comportamentul beneficiarului.
Activitatea managerială a consilierului de probaţiune constă într-un proces continuu, de la evaluare spre planificare şi intervenţia propriu-zisă, şi din nou la evaluare. În cazul în care subiectul probațiunii este de acord să beneficieze de serviciile de reabilitare socială acordate de instituţii şi organizaţii sau de un specialist în domeniu, consilierul de probaţiune îl trimite la instituţia/persoana în cauză.
Îndreptarea către instituţia/specialistul care oferă servicii de reabilitare este întocmită în două exemplare, care se semnează de şeful biroului de probaţiune.
În cazul în care subiectul probațiunii nu se prezintă la instituţie/specialist la data specificată în îndreptare, instituţia/persoana responsabilă informează consilierul de probaţiune.
În cazul în care subiectul probațiunii nu se prezintă din motive întemeiate şi nu refuză de a beneficia de servicii de reabilitare, consilierul întreprinde următoarele măsuri:
- coordonează cu instituţia/specialistul o nouă dată de primire a beneficiarului;
- face modificările în planul de asistență.
În cazul în care subiectul probațiunii nu s-a prezentat la instituţie/specialist şi nu doreşte să beneficieze de serviciile oferite, consilierul de probaţiune include modificările corespunzătoare în planul de asistenţă. Beneficiarul poate fi suspendat din instituţia care oferă reabilitare (sau de la specialist), doar de comun acord cu consilierul de probaţiune. Beneficiarul poate refuza serviciile acordate, în scris, informând consilierul de probaţiune şi instituţia/specialistul. Consilierul întocmeşte raportul corespunzător cu introducerea în plan a modificărilor.
Periodic, consilierul de probaţiune preia de la subiectul probațiunii informații despre mersul reabilitării şi evaluează ofertele instituţiei/specialistului pentru a atinge obiectivele stabilite în planul de intervenție. Dacă s-a constatat că prestarea serviciilor nu duce la atingerea obiectivelor stabilite în planul de intervenție, consilierul de probaţiune, de comun acord cu subiectul, încetează prestarea acestor servicii, modificând planul. După finalizarea procesului de asistenţă, instituţia/specialistul prezintă informaţia în scris.
Activitățile de pregătire către eliberare și reintegrare socială impun implicarea mai multor organizații și specialiști din domeniul social în rezolvarea problemelor deținuților în conformitate cu legea nr. 297 din 04.02.1999 cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din detenție.
Birourile de probațiune, împreună cu instituțiile penitenciare, implică instituții guvernamentale și organizațiile necomerciale în vederea executării măsurilor obligatorii stabilite în privința condamnatului, cum ar fi: identificarea locurilor de muncă disponibile, a cursurilor de școlarizare, a cursurilor de calificare sau recalificare profesională etc.
De asemenea, birourile de probațiune în parteneriat cu instituțiile penitenciare pot crea o rețea de suport locală și națională în vederea reintegrării socio-profesionale a persoanelor ce urmează a fi eliberate din detenție, realizată prin:
- stabilirea de contacte oficiale preliminare cu instituții specializate în vederea creării unor posibilități de pregătire profesională în conformitate cu cerințele pieței forței de muncă;
- stabilirea de contacte oficiale preliminare cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă în vederea oferirii informaților veridice condamnaților despre locurile de muncă vacante și despre alegerea unui loc de muncă corespunzător pentru a facilita înregistrarea acestora la oficiul forței de muncă;
- stabilirea de contacte cu agențiile specializate pentru facilitarea închirierii unei locuințe, la cererea persoanelor care nu au rude sau alte legături sociale;
- stabilirea de contacte cu agențiile specializate pentru facilitarea plasării persoanelor de vârstă înaintată și a persoanelor cu dizabilități în instituții de plasament, la cererea lor.
CPRM – Cod penal al Republicii Moldova
INP – Inspectoratul Național de Probațiune
ONG – Organizații Neguvernamentale