Lecția 9 – STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ ȘI MENTALĂ

Consilierul de probațiune trebuie să urmărească în investigația sa o serie de aspecte ce vor fi explorate în detaliu:

1. Probleme de sănătate;
2. Tipul problemelor psiho-emoționale;
3. Forme de manifestare ale afecțiunii;
4. Instituții implicate în tratare;
5. Tratament medical, istoricul tratamentelor administrate;
6. Semne și simptome;
7. Legătura cu infracțiunea.

Sănătatea mintală este esențială pentru starea de bine generală și este la fel de importantă ca sănătatea fizică. Sănătatea fizică și cea mintală sunt strâns legate între ele. Nu există sănătate fără sănătate mintală.

• Sănătatea fizică constă din bunăstarea corpului și funcționarea optimă a organismului indivizilor, adică este o stare generală a persoanelor care se află într-o stare fizică, mentală, emoțională bună și care nu suferă de niciun tip de boală. sănătatea fizică poate fi afectată în moduri diferite, în funcție de stilul de viață al fiecărui individ, de mediul în care trăiește sau lucrează, în funcție de genetica pe care o posedă și chiar depinde de sfaturile medicale pe care le primește.
• Sănătatea mintală reprezintă starea noastră de bine emoțională, psihică și socială. Afectează modul în care gândim, simțim și acționăm. De asemenea, ajută la modalitatea în care gestionăm stresul, relaționăm cu ceilalți și facem alegeri. Când ne simțim bine mental, putem lucra productiv, ne putem bucura de timpul liber și putem contribui activ in comunitatea din care facem parte. 

Oamenii folosesc uneori termenul de „sănătate mintala” atunci când se referă la absența unei afecțiuni psihice. OMS subliniază că sănătatea mintala este „mai mult decât absența tulburărilor mintale sau a dizabilității.”. O sănătate mintală optimă nu înseamnă doar să eviți bolile psihice, cât și sa te îngrijești de fericirea și de starea ta de bine.

Sănătatea mintala deficitară include problemele de sănătate mintală si încordarea/nervozitatea, funcționarea redusa asociata cu suferința, simptome si boli mintale diagnosticabile.

Factori care influențează sănătatea mintală

Fiecare dintre noi suntem la risc de a dezvolta o problemă de sănătate mintală, indiferent de vârstă, sex, venit sau etnie. Contexte sociale și financiare, factori biologici și stilul de viață, toate influențează sănătatea mintală.

Sănătatea mintală depinde de echilibrul delicat dintre mai mulți factori:

• Biologici – predispoziție genetică, compoziția substanțelor chimice de la nivelul creierului;
• Sociali – sprijin social, prieteni;
• Economici și de mediu – statut social și condiții de viață;
• Experiențe de viață ostile în copilărie – traume, abuzuri;
• Experiențe legate de boli cronice existente – cancer, diabet;
• Consumul la risc de alcool și droguri recreaționale.

Tulburări mintale (afecțiuni psihice)

Pentru definirea diverselor tipuri de afecțiuni psihice, specialiștii folosesc termenul „tulburare”, termen regăsit în doua dintre cele mai importante lucrări de referința din domeniile psihologiei si psihiatriei: „Manualul de diagnostic si statistica al tulburărilor mintale” (DSM) al Asociației Americane de Psihiatrie si „Clasificarea tulburărilor mintale si de comportament” (ICD) a Organizației Mondiale a Sănătății, unde tulburarea reprezintă: „un set de simptome sau comportamente recognoscibile clinic, asociate in majoritatea cazurilor cu disconfort sau interferenta in funcționarea persoanei”.

Tulburările mintale afectează comportamentul, dispoziția si gândirea, într-un mod, care îngreunează desfășurarea obișnuită a activităților si a vieții. O persoana devine bolnava psihic atunci când nu se mai accepta pe sine însăși sau pe alții, când are o preocupare excesiva pentru propriul corp si propria persoana, când pierde contactul cu realitatea retrăgând-se in propria lume si nu se mai poate adapta normelor sociale, ocupaționale si culturale.

Principalele tulburări mintale:

Tulburări de anxietate – Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale ce se caracterizează prin senzații semnificative de anxietate și frică.

Tulburări de dispoziție (afective) – sunt perturbări emoționale constând in perioade prelungite de tristețe excesiva, euforie sau ambele.

Schizofrenia și tulburările înrudite – se caracterizează prin prezenta simptomelor psihotice (idei delirante, halucinații, dezorganizarea gândirii și a vorbirii, comportament bizar și neadecvat).

Tulburări ale apetitului – Numeroși factori psihologici sau organici pot perturba echilibrul fiziologic al comportamentului alimentar, traducându-se clinic prin anorexie (lipsa poftei de mâncare) sau polifagie (creșterea acesteia).

Tulburări de somatizare – manifestarea unui stres psihologic prin simptome fizice care pot sa aparțină mai multor sisteme ale organismului: digestiv, cardiac, respirator, musculo-scheletic sau genital si nu pot fi explicate pe deplin printr-o boala organică.

Tulburări de personalitate – sunt caracteristici pervazive, inflexibile și stabile ale comportamentului care determina disconfort și afectare funcțională. Sunt descrise 10 tulburări distincte de personalitate, ca de exemplu, personalitatea paranoida, borderline, narcisica etc.

Utilizarea și dependența de droguri – ca de exemplu, alcool, anxiolitice si sedative, cocaina, marijuana, opioide etc.

În această arie, în timpul întrevederii, se stabilește denumirea instituției (statale sau nestatale), în care subiectul de probațiune este sau poate fi la evidența medicului specializat (de menționat de când este la evidență); tratament medical și istoricul tratamentului administrat – specificarea tipului de tratament și periodicitatea acestuia (ex. medicamente sau diverse mijloace fizice: kineziterapie, radioterapie etc.).

Semne și simptome

Este important de analizat manifestarea comportamentului în raport cu diagnoza stabilită. În dependență de aceasta, se descriu devierile de la conduita obișnuită, precum nivelul de rezistență la stres, agresivitate/autocontrol, depresie, gânduri suicidale etc.

La fel, se specifică dacă diagnoza stabilită provoacă conflicte la nivel familial și social.

Legătura problemelor psiho-emoționale cu infracțiunea comisă

În timpul întrevederii, în primul rând, se stabilește dacă infracțiunea comisă, pentru care subiectul de probațiune este la evidență, are legătură cu diagnoza stabilită.

Modelul invocat este un exemplu pentru consilierii de probațiune, în cazul în care se confirmă că, subiectul probațiunii are anumite probleme de sănătate fizică și/sau mintală. În cazul în care, subiectul probațiunii nu prezintă careva devieri fizice sau mintale, se menționează acest fapt.

„În urma prezentării de către minorul X a actului medical, s-a conchis că ultimul are stabilită diagnoză medicală: Retard mintal de tip moderat. Acesta se află la evidența instituției medicale „Y” din anul xxx. De asemenea, minorul a verbalizat despre faptul că, vizitează trimestrial medicul specialist și primește tratament medical odată în an. Diagnoza pe care o are minorul, nu provoacă comportament agresiv, violență fizică și psihică, nu este inițiator de conflicte. În urma observațiilor pasive a consilierului de probațiune, în contextul diagnozei stabilite, infracțiunea comisă putea avea legătură indirectă cu maladia descrisă.”

Consilierul de probațiune în evaluarea ariei referitoare la sănătatea fizică și mintală va specifica, dacă subiectul probațiunii deține un grad de dizabilitate, cu diagnoză stabilită de către medicul specializat. În cazul dat, se va solicita o confirmare medicală, care ulterior va fi anexată la dosarul personal.

• Lege Nr. 8 din 14.02.2008 cu privire la probaţiune. Monitorul Oficial Nr. 13-19 art. 29
• Fișa de evaluare a nevoilor și riscului, validată prin Ordinul directorului INP Nr.22 din 17.02.2020