Lecția 8 – VICII/DEPENDENȚE

De fiecare dată, când auzim despre vicii și dependență ne gândim la droguri, alcool, tutun scăpând din vedere faptul că până la urmă orice lucru poate da dependență, într-o mai mica sau mai mare măsură: de la muncă, coca-cola până la ideea de a fi perfecți. Nu putem nega faptul că, în evidența organului de probațiune pot fi persoane care posedă vicii sau chiar dependențe de substanțe sau de comportament. Din această cauză este important să dispunem de o bază teoretică în domeniul viciilor și dependențelor. Astfel, aspectele cheie ale Modulul Vicii/Dependențe de care trebuie să țină cont consilierul de probațiune sunt: tipul de dependență/cantitate/frecvență; istoricul formării dependenței; încercări de abstinență; motivarea de includere în program de reabilitare psihologică sau tratament medical; atitudinea personală față de dependența apărută; atitudinea familiei față de dependența subiectului; efectele sociale/materiale a dependenței subiectului; legătura dependenței cu infracțiunea comisă.

Consilierul de probațiune trebuie să urmărească în investigația sa o serie de aspecte ce vor fi explorate în detaliu:

• Viciul este o practică, un comportament sau un obicei în general considerat imoral, păcătos, penal, grosolan, tabu, depravat sau degradant într-o societate asociată. În mai multe utilizări minore, viciul se poate referi la un defect, o trăsătură de caracter negativă, o infirmitate sau un obicei prost sau nesănătos (cum ar fi dependența de fumat, alcool, Luarea medicamentelor cu orice ocazie, Somn insuficient, cuvinte vulgare). Viciile sunt de obicei asociate cu temperamentul unei persoane, mai degrabă decât cu moralitatea lor. Sinonime pentru viciu includ vina, păcatul, depravarea, nelegiuirea și corupția. Opusul viciului este virtutea.

Viciile, de fapt, pot reprezenta orice acțiune, care se exercită în abuz, devine parte a comportamentului uman și influențează negativ persoana în sine, cum ar fi: fumat, băut, droguri, obiceiuri proaste, jocurile de noroc/de cărți, până și la calități ca lașitatea, lăcomia, invidia, nesimțirea, lenea, nedreptatea, vanitatea, etc. Astfel, orice poate fi un viciu, atât timp cât există cineva, care îl consideră un comportament rău sau o slăbiciune morală. Mai mult decât atât, adesea viciile dăunează nu doar omului cu pricina, dar și anturajului său – familiei, prietenilor, apropiaților și celor din jur.

Viciile sunt obiceiuri proaste care sunt greu de controlat și ne pot distruge dacă nu le oprim la timp. Un obicei pe deplin normal poate deveni dăunător dacă ne controlează, ne afectează sănătatea sau îi amenință pe alții. Astfel, viciul poate evolua în dependență.

• Dependența – Stare rezultând din absorbția periodică sau continuă a unui drog. După natura drogului consumat (medicamente, tutun, alcool, hașiș, heroină), starea subiectului și toleranța sa față de produs, dependența poate fi psihică sau fizică.

Diagnosticul de dependență implică o incapacitate psihologică și fizică de a nu mai consuma anumite substanțe sau de a se implica în anumite activități, chiar dacă acestea provoacă daune de natură psihologică și fizică. 

Atunci când o persoană suferă de o formă de dependență, o serie de factori psihologici și sociali contribuie la dezvoltarea și menținerea acesteia. Totuși, patologia de bază este reprezentată de un proces biologic indus de către expunerea repetată la un anumit stimul.

Fiecare caz de dependență este unic; cu toate acestea, printre cele mai comune cauze și cei mai întâlniți factori de risc se numără:

• Fondul genetic. În unele cazuri, reacțiile chimice din creier favorizează consolidarea unor comportamente adictive. Genetica poate explica de ce o persoană consumă alcool ocazional, din plăcere, în timp ce o altă persoană dezvoltă o dependență de alcool.
• Mediul. Pentru copii și adolescenți, lipsa implicării părinților poate duce la asumarea unor riscuri mai mari sau la dependență de alcool sau substanțe halucinogene. În aceste cazuri, gestionarea emoțiilor și stărilor negative se face prin crearea unei dependențe.
• Istoricul medical. Problemele subiacente de sănătate mintală pot crește riscul de adicție. La rândul său, dependența poate crește severitatea altor condiții de sănătate mintală. Acest lucru creează un ciclu vicios în care dependența tinde să progreseze rapid și cu consecințe grave. Persoanele care au avut un diagnostic de ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate). În copilărie prezintă un risc crescut de dependență, din cauza unor tratamente care conțin amfetamine.
• Vârsta. Comportamentul care creează dependență în adolescență sau tinerețe poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului, din cauza particularităților de vârstă, cât și faptului că minorul se află în faza de formare a personalității, făcând o persoană mai predispusă la tulburări de sănătate mintală pe măsură ce înaintează în vârstă și dependența progresează. Comportamentul care creează dependență în adolescență sau tinerețe poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului, din cauza particularităților de vârstă, cât și faptului că minorul se află în faza de formare a personalității, făcând o persoană mai predispusă la tulburări de sănătate mintală pe măsură ce înaintează în vârstă și dependența progresează.

Unele forme de dependență evoluează lent, de-a lungul a mai multe luni sau chiar ani, variabilele în acest caz fiind reprezentate de către substanța/comportamentul care stau la baza acestei patologii. De exemplu, dependența de cocaină sau heroină poate evolua mai rapid decât dependența de marijuana sau dependența de alcool, pentru că substanțele ajung direct în sânge și la țesuturile cerebrale.

Manifestarea dependenței în viața de zi cu zi

Printre cele mai comune manifestări asociate cu o formă de dependență se numără:

Sentimente și stări negative – adesea dependența are la bază sentimente precum singurătatea, tristețea sau neliniștea;

Preocupări legate de consum – persoanele care suferă de dependență acordă intervale mari de timp procurării și satisfacerii consumului sau activităților care alimentează patologia lor;

Împlinire temporară și de scurtă durată – satisfacția asociată comportamentelor asociate cu o formă de dependență este de scurtă durată, iar în cazurile grave poate fi urmată de stări de sevraj;

Probleme de autocontrol – cei care suferă de dependență declară că nu se pot abține de la comportamentul lor patologic;

Perpetuarea comportamentului de dependență în ciuda consecințelor – diferite forme de dependență sunt asociate cu urmări negative de natură legală, financiară sau socială.

Tipuri de dependență: dependență de substanțe și dependență de comportament

Dependență de substanțe: O astfel de situație implică folosirea uneia sau mai multor substanțe, unele dintre acestea aflându-se în afara legii din cauza efectelor dezastruoase pe care le pot avea asupra sănătății și relațiilor sociale. Cele mai comune forme de dependență de substanțe includ consumul de: alcool; opioide; canabis și produse derivate; nicotină; amfetamină; cocaină.

Dependență de comportament: Această formă implică o serie de comportamente compulsive, pe care persoanele afectate le realizează chiar dacă nu oferă niciun beneficiu real. Cele mai comune forme de dependență de comportament implică: jocuri de noroc; cumpărături; mâncare; sex; social media.

Cazurile de adicție au o evoluție graduală și se pot instala într-un interval restrâns de timp sau în decursul a câtorva ani, indiferent de perioadă, acestea urmează patru etape:

Din nefericire, dependența aduce cu sine o gamă largă de efecte și consecințe asupra persoanei afectate, dar și a celor din jur. Aceste consecințe pot fi clasificate în trei categorii: fizice, psihologice și personale.

Printre efectele fizice ale unui caz de dependență se numără:

• Răni, în funcție de obiectul dependenței;
• Supradoza, în cazul unei forme de dependență de substanțe;
• Probleme cardiovasculare;
• Igiena precară, în cazuri dramatice de consum de substanțe;
• Complicații asociate sarcinii și nașterii.

Dacă o persoană suferă de o dependență de substanțe sau comportamente, printre cele mai comune efecte de natură psihologică se numără: depresie; singurătate; suicid.

Atunci când o persoană suferă de o adicție, suferința acesteia se extinde și asupra celor din jur, iar printre aceste efecte de natură personală și socială se numără probleme legate de: relațiile cu familia, prietenii sau colegii de muncă; finanțe; probleme cu autoritatea.

Ghidul de interviu prezentat mai jos evaluează subiectul probațiunii, care se confruntă cu probleme de existența unor comportamente adictive. Întrebările includ în sine ariile, care fac parte a modulului Vicii/Dependențe, coeziunea cu celelalte module, cât și diferite tipuri de dependențe, care poate avea subiectul. Ghidul prezintă un exemplu-suport pentru consilierii de probațiune în scopul acumulării informației despre subiect. Întrebările se selectează luând în considerație specificul dependenței pe care o are persoana evaluată.

1. Ce tip de dependență aveți? 

2. În ce context s-a produs debutul de consum? La ce vârstă?

3. Care este frecvența consumului?

4. Care este suma de bani cheltuită per săptămână/lună pentru achiziționarea drogurilor/alcoolului?

5. Ați avut gânduri sau încercări de abstinență de la dependență? (Dacă da – care a fost cea mai îndelungată perioadă de abstinență?)

6. Ați fost inclus vreodată în cadrul unui program de reabilitare psihologică sau tratament medical? (Dacă da – unde și în ce perioadă?; Dacă nu – sunteți de acord de a fi inclus în una din programe?)

7. Vedeți obstacole în rezolvarea problemelor de dependență?

8. Familia sau alte persoane apropiate cunosc despre faptul că aveți dependență?

9. Cum va afectat dependența pe care o aveți? Ce ați avut de pierdut? Ați avut ceva de câștigat?

10. Infracțiunea pentru care sunteți condamnat a fost comisă din cauza dependenței? Ați mai fost în conflict cu legea penală fiind determinat de dependența pe care o aveți? 

Legătura infracțiunii cu dependența constă în faptul de a specifica dacă, condamnatul, care se află la evidența organului de probațiune are careva dependență de substanțe sau de comportament. Aceasta ne ajută să identificăm, dacă dependența existentă este cauza comiterii infracțiunii. De exemplu, aplicând condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de judecată îl poate obliga pe condamnat conform lit. c) alin. (6) art. 90 CP RM să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică. În cazul dat, consilierul de probațiune conlucrează cu organizațiile guvernamentale și necomerciale în vederea redirecționării subiectului pentru executarea obligației impuse de către instanța de judecată.

• Lege Nr. 8 din 14.02.2008 cu privire la probaţiune. Monitorul Oficial Nr. 13-19 art. 29
• Fișa de evaluare a nevoilor și riscului, validată prin Ordinul directorului INP Nr.22 din 17.02.2020
• Cod penal al Republicii Moldova, adoptat la 18.04.2002, în vigoare din 12.06.2003. Monitorul nr. 72-74 art.195