În cadrul acestei lecții veți afla despre ariile de investigație cu privire la locul de muncă, situația financiară a beneficiarului, prevederile legale cu privire la șomaj.

Conform art. 43 din Constituția Republicii Moldova, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecția împotriva șomajului, toate acestea constituind drepturi fundamentale ale omului.

Locul de muncă contribuie la identitatea noastră și la modul în care ne prezentăm în societate. Atunci când facem cunoștință cu cineva, de cele multe ori, ocupația va fi unul din primele subiecte abordate. Unul dintre motive este că profesia spune multe despre abilitățile, cunoștințele, preferințele și stilul omului de viață. Toate acestea au dus la crearea Modulului Locul de muncă și Situația financiară, care are o importanță majoră în contextul Fișei de evaluare, deoarece acest modul se axează pe: statutul ocupațional (angajat/șomer); locul de muncă la momentul evaluării; date privind angajatorul; calificarea profesională; activitățile curente derulate; program de lucru; pachetul salarial; relațiile la locul de muncă (colegi, angajator etc.); vechimea/stabilitatea la locul de muncă; satisfacția profesională; istoricul ultimelor locuri de muncă; alte surse de venit, precum și modalitățile de folosire a banilor; datoriile și credite; atitudinea față de situația financiară; oportunități/restricții; perspective de viitor și legătura cu infracțiunea.

Conform art. 46 alin. (2) Codul Muncii a RM, persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. De asemenea, conform alin. (3) a aceluiași articol, persoana fizică poate încheia un contract individual de muncă și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali, dacă, în consecință, nu îi vor fi periclitate sănătatea, dezvoltarea, instruirea și pregătirea profesională. Durata de muncă în cazul minorilor este prevăzută de art. 96 cu privire la durata redusă a timpului de muncă și anume, conform alin. (2), durata săptămânală redusă a timpului de muncă constituie 24 de ore pentru salariații în vârsta de la 15 la 16 ani și 35 de ore pentru salariații în vârsta de la 16 la 18 ani.

Statut ocupațional – poziția unei persoane în contextul ocupării sau neocupării unui job (angajat sau șomer). 

Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (locurilor de muncă) pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. 

Literatura economică prezintă două categorii de șomaj:

1. Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;

2. Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă (a locurilor de muncă), ce are drept consecință apariția unui excedent artificial de oferta de forță de muncă (șomajul involuntar).

La fel, există mai multe tipuri de șomaj:

  • Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune (depresiune economică) care durează de obicei 2 – 3 ani urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului.
  • Șomajul sezonier de obicei care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată (de exemplu în gastronomie, sau personalul de deservire a turiștilor).
  • Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul șomerilor. Aceasta poate să fie structurată pe cauze și anume: datorită unei calificări necorespunzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsa dorinței de a lucra cauzată de amplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care reduce necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată corespunzător. Aici se poate aminti automatizarea, în istorie sunt cunoscute acțiunile țesătorilor care distrugeau mașinile din manufacturi, deși pe termen lung , automatizarea are drept consecință creșterea puterii de cumpărare a populației, reflectându-se în creșterea cantității și a diversității bunurilor și serviciilor cumpărate, ceea ce înseamnă creșterea cererii pe piața muncii (mai multe locuri de muncă).

În cazul în care subiectul probațiunii este angajat în câmpul muncii, consilierul de probațiune constată informații cu privire la locul de muncă la momentul evaluării, concretizând detalii și anume:

  1. Date privind angajatorul – se identifică statutul (public sau privat) și denumirea instituției, unde este angajată persoana; datele de contact ale angajatorului (la necesitate);
  2. Calificare profesională – se descrie domeniul de activitate și funcția ocupată de către subiectul probațiunii;
  3. Activitățile curente derulate – se specifică activitatea pe care o desfășoară, atribuțiile și responsabilitățile, pe care le are subiectul probațiunii;
  4. Program de lucru – se precizează durata orelor de muncă per săptămână/zi, precum și tipul săptămânii de lucru (pară/impară), regimul de muncă (zi/noapte); Pentru a face cunoștință mai detaliat cu privire la aria menționată vezi articolul 98 din Codul Muncii al RM, articolul 100 din Codul Muncii al RM, Articolul 96 din Codul Muncii al RM, Articolul 1001 din Codul Muncii al RM.
  1. Pachet salarial – acesta include salariul de bază, iar la necesitate asigurarea medicală, pensiile facultative, tichete de masă sau tichete cadou, etc.
  2.  Relațiile la locul de muncă – se caracterizează relațiile interpersonale dintre subiectul probațiunii și colegii de serviciu/angajator;
  3. Vechimea/stabilitatea la locul de muncă – se descrie longevitatea la locul de muncă actual la momentul completării fișei de evaluare a nevoilor și riscului;
  4. Satisfacția profesională – subiectul probațiunii se expune cu privire la nivelul de mulțumire a acestuia față de angajator, activitățile pe care le derulează, programul de lucru, pachetul social, relațiile interpersonale în colectiv, condițiile de muncă (dotarea locului de muncă cu toate cele necesare).
  5. Istoricul ultimelor locuri de muncă – se descrie locurile de muncă anterioare ocupate de către subiectul probațiunii, precum și motivul/ele de eliberare de la acestea;
  6. Alte surse de venit, modalități de gestionare a surselor financiare – se evaluează venitul lunar propriu, pensii (se specifică tipul pensiei), alocație de stat pentru copii, indemnizație pentru persoană cu handicap etc., precum și bunuri mobile şi imobile aflate în posesie;
  7. Datoriile și credite – se precizează, dacă subiectul probațiunii dispune de careva datorii financiare pentru a cunoaște pe deplin situația financiară a acestuia;
  8. Atitudinea față de situația financiară, oportunități/restricții – se concretizează dacă așteptările subiectului cu privire la situația financiară corespund cu realitățile de fapt;
  9. Legătura cu infracțiunea – se constată dacă situația financiară a influențat la comiterea infracțiunii, pentru care subiectul probațiunii este în evidența organului de probațiune.

Pentru o viziune completă a ariei referitoare la locul de muncă și situația financiară, consilierul de probațiune va solicita, la necesitate, oficial, o caracteristică de la angajatorul subiectului de probațiune.

Angajatorul

Subiectul probațiunii

Cunoașteți problemele cu legea penală ale angajatului? Dacă da, care a fost reacția Dvs.?

Sunteți încadrat în câmpul muncii?

Cum evoluează modul în care angajatul își îndeplinește atribuțiile profesionale?

Care este domeniul de activitate/funcția deținută?

Considerați că angajatorul în conflict cu legea penală vă afectează imaginea instituției/companiei?

Care este programul de lucru al Dvs.?

Cum se manifestă comportamentul angajatului cu colegii/angajatorul?

Care este salariul obținut?

 

Cum apreciați salariul în funcție de nevoile existente?

 

Cum apreciați relațiile cu colegii de la serviciu?

 

De cât timp activați în această companie/instituție?

 

Cât de satisfăcut sunteți de locul de muncă?

 

Ați mai activat la un alt loc de muncă? Care a fost motivul ce a determinat schimbarea locului de muncă?

Modulul investigat are ca scop identificarea statutului ocupațional, problemele cu care se confruntă subiectul probațiunii la angajarea în câmpul muncii, precum și constatarea situației financiare cu ulterioara oferire a soluțiilor. 

În practică, minorii adesea nu sunt angajați în câmpul muncii sau sunt angajați neoficial. În cazul în care minorul este angajat în câmpul muncii, se recomandă de a solicita o confirmare de la angajator despre faptul că este încadrat în câmpul muncii. De asemenea, este necesar să se solicite o confirmare în scris a reprezentantului legal despre faptul că ultimul cunoaște despre angajarea minorului în câmpul muncii și permite acest lucru. Confirmările enumerate se vor înregistra și anexa la dosarul personal al subiectului minor.