În cadrul acestei lecții veți afla despre rolul motivației în procesul de schimbare a comportamentului beneficiarului, natura motivației, etapele schimbării, care sunt pașii recomandați în utilizarea metodei de scalare, condiții prealabile pentru a realiza schimbarea, dar și care sunt acțiunile consilierului raportat la poziționarea subiectului la anumite etape ale ciclului de schimbare 

Un „comportament problematic” poate să nu fie identificat ca atare de către subiect. Respectiv, în calitate de profesioniști, avem sarcina de a schimba un astfel de comportament pentru a reduce riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.

În vederea atingerii acestui obiectiv, este foarte important să oferim asistență persoanei pentru a recunoaște necesitatea unei schimbări. O astfel de schimbare va avea un impact pozitiv asupra sa și asupra persoanelor importante din viața sa. 

Motivația implică recunoașterea unei probleme, căutarea unei modalități de schimbare și apoi începerea și aderarea pe termen lung la această strategie de schimbare.

Natura motivației:

  • Motivația este o cheie pentru schimbare.
  • Motivația este multidimensională.
  • Motivația este dinamică și fluctuantă.
  • Motivația este influențată de interacțiunile sociale.
  • Motivația poate fi modificată.
  • Motivația este influențată de stilul consilierului.

 

Sarcina consilierului este de a provoca și de a spori motivația.

Interviul motivațional este o tehnică, aplicată de către consilierul de probațiune pentru a ajuta subiectul să recunoască problema existentă sau potențială și să întreprindă ceva în legătură cu aceasta. Interviul motivațional este considerat eficient și aplicabil nu numai atunci când încercăm să îl motivăm pe subiect să accepte o intervenție, ci în toate etapele schimbării.

Conform modelului Ciclului/Etapelor modelului de schimbare, elaborat de Prochaska și DiClemente, inițial la sfârșitul anilor 1970, și, ulterior, modificat la începutul anilor 1990, fiecare proces de schimbare este un ciclu cu mai multe etape.

Astfel, Ciclul modelului de schimbare se concentrează pe luarea deciziilor de către persoană și este un model de schimbare intenționată. 

Ciclul modelului de schimbare funcționează pe presupunerea că oamenii nu schimbă comportamentele în mod rapid și decisiv. Mai degrabă, schimbarea comportamentului, în special al comportamentului uzual, are loc în mod continuu printr-un proces ciclic. 

Ciclul modelului de schimbare arată că persoanele trec prin mai multe etape ale schimbării: 

  • pre-contemplare (încă nu sunt în Ciclu); 
  • contemplare;
  • decizie;
  • acțiune;
  • menținere;
  • (re)cădere.

Pre-contemplare – În această etapă, persoanele nu intenționează să ia măsuri în viitorul previzibil (definit ca fiind în următoarele 6 luni). Adesea, persoanele nu sunt conștiente de faptul că, comportamentul lor este problematic sau produce consecințe negative. Persoanele aflate în această etapă subestimează adesea avantajele schimbării comportamentului și pun prea mult accent pe dezavantajele schimbării comportamentului.

Contemplarea – În această etapă, persoanele intenționează să înceapă comportamentul sănătos în viitorul previzibil (definit ca fiind în următoarele 6 luni). Persoanele recunosc că comportamentul lor poate fi problematic și are loc o considerare mai atentă și mai practică a argumentelor pro și contra schimbării comportamentului, cu accent egal pus pe ambele. Chiar și cu această recunoaștere, persoanele pot avea în continuare o atitudine ambivalentă față de schimbarea comportamentului lor.

Decizia – În această etapă, persoanele sunt pregătite să ia măsuri. Persoanele încep să facă pași mici înspre schimbarea comportamentului și sunt convinși că schimbarea comportamentului lor poate duce la o viață mai sănătoasă.

Acțiune – În această etapă, persoanele și-au schimbat recent comportamentul și intenționează să continue pe viitor cu respectiva schimbare de comportament. Persoanele pot afișa acest lucru prin modificarea comportamentului lor problematic sau dobândirea de noi comportamente sănătoase.

Menținere – În această etapă, persoanele își susțin schimbarea de comportament de ceva vreme și intenționează să mențină schimbarea de comportament în viitor. Persoanele aflate în această etapă depun eforturi pentru a preveni recidiva în etapele anterioare.

(Re)cădere – În timpul procesului de schimbare, majoritatea persoanelor vor experimenta recidiva. Recidivele pot fi importante pentru învățare și pentru a ajuta persoana să devină mai puternică în hotărârea acesteia de a se schimba. În mod alternativ, recidivele pot fi un factor declanșator pentru a renunța la provocarea schimbării. 

Pentru a evalua motivația subiectului de a-și schimba comportamentul, consilierul de probațiune va utiliza METODA DE SCALARE. Persoanei evaluate i se va cere să evalueze cât de mult își dorește să realizeze schimbarea pe o scară de la 1-10. Scalarea se va utiliza de către consilierul de probațiune pentru a verifica și facilita:

  • Dorința de a realiza schimbarea (… Cât de important este pentru mine să mă schimb?) 
  • Abilitatea de a realiza schimbarea (… Cât de sigur sunt că sunt în stare să mă schimb?)
  • Disponibilitatea pentru schimbare (…Cât de mult sunt dispus să investesc pentru a realiza schimbarea ?)
  1. A comenta și a poziționa numărul pe scară (a confirma și a oferi feedback) „În regulă, am vorbit despre motivația dumneavoastră de a vă implica în  intervenții. V-am rugat să evaluați, pe scara de la 1-10, cât de motivați sunteți să vă implicați în schimbare (1 semnifică deloc motivat și 10 este pe deplin motivat) și ați ales numărul 4”.
  1. A adresa întrebări privind motivele unei astfel de poziționări – „De ce 4?” „De ce nu 2, sau 3?” „De ce nu 6, sau 7?”
  1. A explora resursele și punctele slabe personale, a explora potențialul și resursele pentru alegerea unui scor mai mare – „De ce ar fi nevoie pentru a alege 5 sau 6?” „Cum ar trebui să vă simțiți pentru a alege 5 sau 6?”, „Ce v-ar putea face mai mult/mai puțin sigur că vreți să vă implicați în schimbare?”.
  1. A explora posibilitățile de a crește scorul și de a acționa (întrebări de activare) – „Cum veți ști dacă într-o zi se va ajunge la numărul 5 sau 6?” „Ce se poate face pentru a ajunge la numărul 5 sau 6?” „Vă pot oferi asistență pentru a ajunge la 5 sau 6?” „Cum?”

Pentru a realiza schimbarea, subiectul trebuie să fie convins că:

  • Schimbarea este necesară;
  • Schimbarea este posibilă;
  • Acesta are capacitatea/abilitatea personală de a realiza schimbarea.

Aceste convingeri sunt transferate de la consilier la persoană. Prin urmare, dacă consilierul nu este convins de această schimbare, este puțin probabil ca obiectivele intervenției să fie atinse.

Pentru a aplica o intervenție adecvată atunci când lucrează cu un subiect: 

  • în etapa de PRE-CONTEMPLARE consilierul de probațiune va construi relația și încrederea, va încuraja subiectul să se gândească la problemă;
  • în etapa de CONTEMPLARE consilierul de probațiune  va scoate în evidență ambivalența, ajutând subiectul să identifice atât câștigurile, cât și pierderile în raport cu schimbarea;
  • în etapa de DECIZIE consilierul de probațiune va asista subiectul în crearea planului de schimbare;
  • în etapa de ACȚIUNE consilierul de probațiune va susține clientul în perseverența acestuia de a realiza și menține schimbarea;
  • în etapa de MENȚINERE consilierul de probațiune va încuraja clientul să consolideze/să se recompenseze pentru fiecare „pas înainte”.
  • Responsabilitatea pentru schimbare revine beneficiarului, accentul este pus pe alegerea personală cu privire la propriul comportament viitor.
  • Percepția subiectului este examinată și reflectată, fără etichetarea sau corectarea acestuia.
  • Posibilele strategii pentru schimbare sunt dezvăluite din conversația cu subiectul sau cu „persoanele importante” ale acestuia (persoane din imediata apropiere, care pot fi sursa de susținere a subiectului, membru de familie, prieten).
  • Consilierul de probațiune trebuie să evalueze și să fie conștient de situația obiectivă a subiectului, accentul fiind pus pe acele probleme care sunt importante pentru persoană.
  • Consilierul de probațiune operează pe ipoteza că oamenii nu schimbă comportamentele în mod rapid și decisiv, schimbarea comportamentului are loc, în mod continuu, printr-un proces ciclic.
  • Pentru fiecare etapă de schimbare, diverse strategii de intervenție sunt cele mai eficiente pentru a trece persoana la următoarea etapă de schimbare și ulterior, prin intermediul modelului, la întreținere.