Lecția 11 – Factorii ce influențează conduita generală a persoanei

În cadrul acestei lecții veți afla despre factorii pozitivi și negativi care influențează conduita generală a persoanei, care sunt intervențiile consilierului în fiecare caz în parte, ce este riscul și cum poate fi acesta controlat.

Conduita persoanei poate fi influențată de factori atât pozitivi, cât și negativi.

Dacă privim la factorii ce pot influența negativ conduita subiectului de probaţiune, consilierul de probațiune se referă în fapt la nevoile criminogene ale subiectului. 

  • Factorii de natură a influența negativ conduita subiectului (nevoile criminogene) sunt acele caracteristici, stări sau probleme ale subiectului care sunt în mod direct corelați cu posibilitatea acestuia de a comite o altă infracțiune.

Acești factori negativi se împart în două categorii:

  • factori statici;
  • factori dinamici.

Ceea ce e caracteristic pentru factorii statici este faptul că, aceștia nu mai pot fi schimbați în cadrul unei intervenții specializate în vederea reabilitării. De exemplu: vârsta la momentul primului conflict cu legea penală, istoricul infracțional (condamnări anterioare) etc.

Referitor la factorii dinamici, aceștia pot fi modificați în cadrul unor intervenții specializate. 

De exemplu: abandonul școlar, un sistem de valori/atitudini antisociale, problemele cu drogurile, valorile promovate în cadrul cercului de prieteni, lipsa unei preocupări substanțiale din partea familiei cu privire la creșterea, educarea sau supravegherea subiectului ori existența unor modele de comportament negative în mediul familial de proveniență etc.

DE REŢINUT: Intervenția consilierului de probațiune trebui să fie axată asupra factorilor de risc dinamici.

Este important de reținut că, factorii de risc trebuie să fie în relație cu comportamentul infracțional al persoanei evaluate. De exemplu: în procesul de evaluare, consilierul de probațiune identifică ca factor de risc – lipsa unui loc de muncă. 

Lipsa unui loc de muncă poate reprezenta un factor de natură ce poate accentua dezvoltarea comportamentului infracțional, în condițiile în care, infracțiunea, pentru care subiectul stă în evidență, e de natură patrimonială (furt, tâlhărie), comiterea infracțiunii fiind justificată ca urmare a lipsei resurselor materiale necesare asigurării subzistenței. Nu, însă, întotdeauna lipsa unui loc de muncă este de natură de a accentua dezvoltarea comportamentului infracțional. În cazul altor infracțiuni, această problemă devine irelevantă în analiza pe care o întreprinde consilierul de probațiune (de exemplu, în cazul unei infracțiuni de violare de domiciliu, mărturie mincinoasă).

Reținem că, la analiza factorilor se va ține cont de particularitățile fiecărui caz în parte.

Nu pot fi create liste cu factori de risc, deoarece identificarea acestora este strict rezultatul activității de analiză. Cu toate acestea, reieșind din faptul că legea precizează că factorii trebuie să fie în relație cu comportamentul infracțional al persoanei evaluate, este de natură a restrânge într-o manieră semnificativă zona de analiză a consilierului de probațiune.

Exemple de factori de risc ce pot influența conduita generală a minorului:

  • Sistem de valori slab definit, principii de viaţă neclare;
  • Carenţe socio-educative – abandon şcolar, profilul psiho-comportamental – tulburări emoţionale de comportament, agresivitate, impulsivitate, rezistenţă scăzută la frustrare sau la influenţe exterioare, tulburări de atenţie/intelect deficitar;
  • Consumul de alcool/drog/medicamente/jocuri etc. – dependenţe;
  • Boli psihice (depresii, paranoia, schizofrenie etc.);
  • Influenţa grupului de prieteni, presiunea grupului, apartenenţa la grupuri infracţionale/violente/secte;
  • Implicarea în fapte antisociale anterioare (plăcerea de a comite fapte antisociale), comportament noncomformist, vagabondaj;
  • Lipsa unei modalităţi constructive de a petrece timpul liber, timp liber mare, lipsa unei ocupaţii – loc de muncă;
  • Modele socio-familiale negative, antecedente în familie, ataşament faţă de membrii familiei cu comportament antisocial, lipsa autorităţii parentale, lipsa supravegherii (diminuarea);
  • Situaţie materială şi financiară deficitară, datorii, lipsa unui domiciliu;
  • Minimalizarea faptelor sale; lipsa regretelor;
  • Empatie scăzută faţă de victimă;
  • Motivaţie scăzută pentru schimbare.

Trebuie de luat în considerare doar acei factori care sunt relevanți, care au un impact semnificativ asupra conduitei generale a persoanei evaluate.

  • Factorii de natură de a inhiba conduita persoanei evaluate sunt factorii ce susțin acțiunile de reintegrare socială ale persoanei și resursele acestuia. 

Pot fi factori:

– interni ai persoanei evaluate care sunt intrinsec legați de persoana acestuia. 

Spre exemplu: motivație spre schimbare, nivel educațional ridicat, experiență profesională relevantă etc.) 

– externi (susținere materială și morală consistentă din partea familiei, sprijinul de care beneficiază din partea unor instituții din comunitate etc.). 

De asemenea și în cazul factorilor pozitivi distingem:

– factori pozitivi statici (de exemplu: performanțele educaționale, implicarea anterioară consistentă a părinților în creșterea, supravegherea și educarea minorului etc.);

– factori pozitivi dinamici – aceștia se referă la aspecte precum: includerea la momentul evaluării a persoanei evaluate în cadrul unui program de tratament pentru persoanele dependente de alcool; disponibilitatea exprimată de către familie de a susține material și moral minorul în cadrul acțiunilor sale de reintegrare socială etc.

DE REȚINUT! A se avea în vedere preponderent acei factori ce au un impact semnificativ, pe termen lung, asupra subiectului evaluării. 

În exemplificare, propunem factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional:

  • Este prima abatere de acest fel; manifestă regrete faţă de cele întâmplate; responsabiliatea faptelor sale;
  • Prezenţa unor abilităţi sociale bine dezvoltate;
  • Motivaţie crescută pentru schimbare;
  • Existenţa unui habitat şi a unui mediu familial corespunzător;
  • Sprijinul familiei în vederea reintegrării; modul în care părinţii îşi îndeplinesc atribuțiile față de minor;
  • Relaţionare bună cu membrii comunităţii (cu rudele, vecinii, colegii de şcoală); 
  • Continuarea studiilor sau interesul pentru calificare profesională;
  • Disponibilitatea de a participa la programele de terapie şi consiliere recomandate sau de a colabora cu diverşi specialiști în vederea rezolvărilor problemelor cu care se confruntă;
  • Existenţa unor servicii specializate în comunitate.

După identificarea factorilor ce accentuează și inhibă comportamentul persoanei, se va analiza raportul de putere dintre aceştia, astfel încât să se poată face estimări asupra conduitei persoanei.

În funcție de rezultatul obținut se estimează nivelul riscului de ricidivă, după cum urmează: risc scăzut, risc mediu, risc sporit.

Riscul este înțeles predominant în termenii efectelor sale negative potențiale, exprimat în termen de pierdere sau pericol.

Evaluarea riscului este înțeleasă ca probabilitate calculată de apariție a unui eveniment/comportament negativ.

Ținându-se seama de faptul că, evaluarea riscului se referă la acțiuni, comportamente, evenimente viitoare, estimarea acestuia este caracterizată de posibilitate, incertitudine.

Respectiv, pentru o bună evaluare a riscului, este necesară evaluarea individuală a factorilor de personalitate și situaționali, relevanți pentru înțelegerea comportamentului de risc, ce trăsături de personalitate predispun persoana la comportament de risc, care sunt factorii motivaționali particulari și motivația persoanei pentru a comite asemenea acte.

S-a demonstrat că, probabilitatea de a comite crime este asociată statistic cu câțiva factori statici:

  • Vârsta la prima condamnare;
  • Vârsta actuală (cu cât vârsta este mai mică, cu atât riscul este mai mare);
  • Numărul de condamnări;

Și, de asemenea, cu câțiva factori dinamici, ce se pot modifica în timp:

  • Atitudine antisocială;
  • Asocierea cu persoane cu comportament infracțional;
  • Abuz de substanțe;
  • Lipsa unui loc de muncă;
  • Probleme financiare.

Pentru a estima riscul de recidivă, trebuie să analizăm factorii de risc statici (care ca și comportament trecut, reprezintă cel mai bun predictor pentru un comportament viitor), factorii de risc dinamici, protectivi și inhibatori, și să evaluăm natura și frecvența lor, corelația acestora cu comportamentul infracțional și probabilitatea lor de apariție.

DE REȚINUT! În vederea evaluării complete a riscului trebuie de ținut cont de factorii care inhibă comportamentul infracțional – factorii protectivi (divizați în interni și externi) – punctele forte ale persoanei, ce pot fi utilizate ca puncte de plecare pentru reducerea riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni:

Factori protectivi: 

  • Atașament față de școală;
  • Sprijin și atenție din partea părinților;
  • Relaționare bună cu ceilalți (familie, grup de apartenență);
  • Existența unor modele pozitive de comportament. 

În afară de evaluarea riscului este necesar de a evalua și motivația persoanei pentru schimbare (măsura în care persoana este motivată să lucreze pentru a reduce riscul de recidivă).

Cunoscând nevoile criminogene și sociale, nivelul riscului de recidivă, nivelul motivației pentru schimbare, putem stabili/planifica intervențiile pentru reducerea riscului de recidivă sau menținerea la un nivel scăzut și pentru realizarea unei schimbări comportamentale.

Principii-cheie pentru managementul riscului:

  • Strategiile de intervenție, intensitatea intervenției, trebuie să se axeze pe nivelul riscului estimat;
  • Intervenția trebuie să se focuseze pe nevoia criminogenă identificată;
  • Modalitatea de intervenție trebuie să fie adaptată stilului de învățare a persoanei.
  • Estimarea riscului de recidivă presupune identificarea factorilor statici și dinamici, protectivi și inhibitori.
  • Factorii identificați trebuie să decurgă din analiza ariilor de evaluare. 
  • Factorii sunt evaluați din punct de vedere calitativ, adică fiecărui factor trebuie să i se aprecieze şi determine ponderea şi semnificația pe care o au în raport cu comportamentul infracţional.
  • Evaluarea factorilor nu trebuie să se realizeze în funcţie de numărul acestora, ci în funcţie de importanţă lor. Spre exemplu, deși pot exista numeroși factori protectivi, un singur factor favorizant, cum ar fi, de exemplu, dependența de droguri, face ca riscul de a comite noi infracţiuni să crească semnificativ.
  • Pe baza evaluării se va realiza Planul de control al riscului, se va stabili intensitatea supravegherii, obiectivele și tipul programelor de intervenție.