Lecția 1. Procesul de evaluare. Noțiuni generale

În cadrul acestei lecții veți afla despre ce este evaluarea, care sunt metodele și tehnicile de evaluare, cadrul legal ce reglementează evaluarea nevoilor și riscului, care sunt ariile de investigare conform instrumentului de evaluare.

Evaluarea este un proces dinamic de colectare, analiză şi interpretare a datelor. 

Când ne gândim la procesul de evaluare trebuie să avem în vedere câteva aspecte cheie:

  • Colectarea informațiilor despre persoană;
  • Explorarea faptelor, sentimentelor, gândurilor şi conduitelor persoanei;
  • Clarificarea şi identificarea nevoilor şi/sau problemelor persoanei (insistându-se asupra celor criminogene), a motivației pentru schimbare;
  • Înțelegerea în context (social, familial) a situației persoanei;
  • Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situației persoanei pentru planificarea acțiunilor necesare rezolvării problemelor identificate sau satisfacerii nevoilor persoanei şi reducerii riscului identificat.

 

În literatura de specialitate întâlnim trei tipuri de evaluare, definite în funcție de momentul în care EVALUAREA are loc:

1. Evaluarea inițială – se realizează la începutul unei etape (perioada de supraveghere). 

Obiectiv – diagnosticarea, identificarea nevoilor și riscului cu scopul planificării intervenției. 

2. Evaluarea continuă – este realizată pe perioada supravegherii (în timpul întrevederilor sau alte acțiuni întreprinse de către consilier).

Obiectiv – verificarea respectării condițiilor de probațiune/obligațiilor stabilite; măsurarea progreselor înregistrate (urmarea a intervențiilor); revizuirea planului de probațiune și adaptarea acestuia la dinamica nevoilor persoanei.

3. Evaluarea finală – se face la finalul unei etape (perioada de supraveghere).

Obiectiv – verificarea cantitativă și calitativă a rezultatelor înregistrate.

 

PLANIFICAREA EVALUĂRII PRESUPUNE:

  • Stabilirea scopului;
  • Alegerea metodelor;
  • Stabilirea surselor de informații. 

 

Stabilirea scopului:

  • analizăm modul de funcționare a comportamentului infracțional al persoanei;
  • analizăm modul în care anumite condiții sociale, psihologice, medicale se transformă în factori criminogeni;
  • analizăm modul în care se poate acționa asupra factorilor criminogeni pentru scăderea riscului de recidivă şi reintegrarea socială a subiectului probațiunii.

 

Alegerea metodelor și tehnicilor:

INTERVIUL – o serie de întrebări adresate, în formă verbală, de către o persoană (intervievator) unei alte persoane (respondent);

OBSERVAȚIA – act de urmărire și descriere cu caracter sistematic a comportamentului și evenimentelor ce au loc în mediul social natural; 

ANALIZA DOCUMENTARĂ – consultarea diverselor documente.

 

Stabilirea surselor de informații:

  • Surse de informații – diferite persoane/instituții/documente ce oferă informații cu privire la persoana evaluată poartă denumirea generic de „surse de informații„;
  • Este important, nu numărul surselor accesate, ci relevanța lor în raport cu situația actuală a persoanei;
  • În modul de selectare a informațiilor se va ține cont de obiectivitatea acestora şi realizarea unui echilibru între sursele cu un grad crescut de subiectivitate, datorat relației lor cu persoana în cauză (părinți, prieteni), și cele cu mai mari șanse de obiectivitate.

 

EVALUARE INSTRUMENTALĂ – realizată în condiții special create, ce presupune aplicarea unor instrumente de evaluare elaborate.

EVALUAREA NONINSTRUMENTALĂ – realizată în circumstanțe obișnuite, pe baza observării comportamentului persoanelor și a feedbackului oferit, fără utilizarea instrumentelor de evaluare.

Reperele normative ce ghidează procesul de evaluare: art.2/4 și 2/7 al Legii Nr.8 din 14.02.2008 cu privire la probațiune; Regulamentul de planificare a probațiunii, aprobat prin ordinul MJ nr. 347 din 30.12.2019, Capitolul III, Secțiunea 2.

În sistemul de probațiune din Republica Moldova, evaluarea nevoilor și riscului se realizează într-o manieră actuarială, conform ariilor de investigare (Regulamentul de planificare a probațiunii, aprobat prin Ordinul MJ Nr.347 din 30.12.2019 Capitolul III, Secțiunea 2, pct.41).

Instrumentul de evaluare – FIȘA DE EVALUARE A NEVOILOR ȘI RISCULUI, aplicat de personalul sistemului de probațiune al RM, este validat prin Ordinul Directorului INP Nr.22 din 17.02.2020.

  • MEDIUL FAMILIAL
  • LOC DE TRAI
  • EDUCAȚIE ȘI CALIFICARE PROFESIONALĂ 
  • REȚEAUA SOCIALĂ
  • MODALITĂȚI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER 
  • LOCUL DE MUNCĂ 
  • SITUAȚIA FINANCIARĂ
  • VICII/DEPENDENȚE
  • STAREA DE SANĂTATE FIZICĂ ȘI MENTALĂ 
  • ANALIZA COMPORTAMENTULUI INFRACŢIONAL
  • FACTORI DE RISC
  • MOTIVAŢIA PENTRU SCHIMBARE 

 

Trei principii cheie pe care se bazează o evaluare a nevoilor și riscului:

Principiul riscului afirmă că comportamentul infracțional poate fi prezis și că durata și intensitatea intervenției trebuie să fie proporțională cu nivelul riscului estimat. 

Principiul nevoilor evidențiază importanța nevoilor criminogene, intervenția trebuie să fie focusată pe nevoia criminogenă. 

Principiul responsivității – adaptarea intervenției la stilul de învățare, motivație, abilitățile și punctele forte ale persoanei.

  • Evaluarea necesităților este orientată spre nevoile criminogene (personalitate antisocială, atitudini în favoarea săvârșirii infracțiunilor, suport social pentru infracțiune, abuzul de substanțe, relațiile familiale/maritale, angajare în câmpul muncii sau în sistemul educațional, activități de timp liber pro-sociale), deoarece acestea trebuie abordate, astfel încât să reducă comportamentul infracțional.
  • Evaluarea nevoilor, factorilor de risc, contribuie la estimarea nivelului riscului de recidivă de periculozitate socială. 
  • Evaluarea nevoilor și riscului permite stabilirea celor mai adecvate și eficiente metode de supraveghere a respectării măsurilor și obligațiilor stabilite de către instanța de judecată.
  • Pe baza rezultatelor evaluării  este planificată intervenția cu subiectul probațiunii, nivelul și tipul acesteia.